Sunt proiecte care trec frumos printr-un calendar și sunt proiecte care rămân, discret, în felul în care un oraș învață să se uite la tineri altfel. Pentru noi, vizita de studiu internațională organizată în cadrul proiectului Erasmus+ „Together for Youth”, coordonat de Asociația de Tineret ONIX, a fost exact genul acela de experiență care schimbă ritmul unei comunități. Între 6 și 15 octombrie 2025, municipiul Râmnicu Sărat a devenit gazda unei întâlniri europene în care nu s-au „bifat” activități, ci s-au creat punți reale între oameni, organizații și feluri diferite de a lucra cu tinerii.
Dincolo de cadrul formal al unui proiect Erasmus+, a existat o energie simplă, ușor de simțit încă din primele ore. Reprezentanți ai organizațiilor de tineret și lucrători de tineret din 14 state europene și partenere au ajuns la Râmnicu Sărat cu bagaje diferite, dar cu aceeași curiozitate: cum arată, în practică, un ecosistem local care își ia în serios tinerii. Lista țărilor participante a fost, în sine, o lecție de diversitate: Grecia, Spania, Turcia, România, Letonia, Macedonia de Nord, Slovacia, Armenia, Estonia, Bulgaria, Republica Moldova, Cipru, Malta și Italia.
Un astfel de context internațional nu funcționează doar prin faptul că aduni oameni într-un loc. Funcționează atunci când există un fir comun, o temă care îi obligă să se oprească, să compare, să întrebe și să asculte. În „Together for Youth”, acel fir comun a fost construit în jurul incluziunii sociale, al bunelor practici și al sustenabilității în lucrul cu tinerii, dar și al participării civice și al colaborării dintre organizațiile care, împreună, compun ceea ce numim ecosistem comunitar. Cu alte cuvinte, proiectul nu a fost despre „ce facem noi”, ci despre „cum facem mai bine, împreună”.
Pe parcursul celor zece zile, participanții au intrat într-un program intens de învățare non-formală, gândit ca un amestec de reflecție, explorare și aplicare. Au fost workshop-uri tematice care au adus la aceeași masă concepte precum incluziunea, participarea și inovația socială, însă valoarea lor a venit mai ales din faptul că au fost conectate direct cu realitatea locală. Când vorbești despre incluziune în abstract, riști să rămâi în teorie. Când o discuți după ce ai văzut cum arată spațiile, instituțiile, resursele și provocările unei comunități, începi să construiești soluții care pot fi transferate și adaptate.
Una dintre cele mai puternice componente ale vizitei a fost seria de vizite tematice la organizații și instituții locale. Ele au funcționat ca o hartă vie a modului în care un oraș poate pune, piesă cu piesă, infrastructură în jurul tinerilor. Participanții au ajuns în Școlile Gimnaziale Buda, Valea Râmnicului, Topliceni și „Gheorghe Vernescu” din Râmnicu Sărat, dar și la GPP „Lumea Copilăriei”, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, Muzeul Municipal „Octavian Moșescu”, Primăria Râmnicu Sărat și centrul Europe Direct Râmnicu Sărat. În același traseu au intrat și Primăria Comunei Siriu, precum și o Caravană desfășurată prin 6 cartiere ale Râmnicului, într-un autobuz electric, un detaliu care spune mult despre felul în care sustenabilitatea poate fi integrată natural într-un proiect de tineret, fără să devină doar un cuvânt „la modă”.
Fiecare vizită a avut rolul ei. Unele au pus accent pe educație și pe relația școlii cu comunitatea, altele au arătat cum cultura poate deveni spațiu de întâlnire și de exprimare pentru tineri, iar altele au deschis ușa către dialogul cu autoritățile locale. Împreună, ele au creat un tablou complet: tineretul nu poate fi susținut doar printr-un singur actor, iar schimbarea nu se face doar „de sus” sau doar „de jos”. Schimbarea apare atunci când instituțiile, organizațiile, educația, cultura și administrația își asumă că lucrează pe aceeași direcție și că tinerii trebuie să fie parteneri reali, nu doar beneficiari.
În acest cadru, discuțiile au căpătat o consistență aparte în momentele de dezbateri și în sesiunile de tip „Open Space”. Aceste formate au fost importante pentru că au mutat accentul de la „prezentăm ce știm” la „construim împreună ce urmează”. Open Space funcționează atunci când oamenii au libertatea de a propune teme, de a pune întrebări incomode și de a căuta soluții fără frica de a greși. Într-un proiect care vizează participarea civică, acest lucru devine aproape simbolic: participarea se învață practicând-o.
Un alt element esențial a fost schimbul de bune practici. Participanții au venit din țări diferite, cu sisteme diferite și cu realități locale uneori contrastante. Tocmai aceste diferențe au devenit resursă. Când cineva îți povestește cum reușește să activeze tinerii într-o comunitate mică dintr-o altă țară, nu primești doar o idee. Primești și curajul că se poate. Iar când tu, la rândul tău, îți pui comunitatea pe masă, cu tot cu lipsuri și provocări, creezi acel tip de conversație sinceră care nu cosmetizează realitatea, dar nici nu o transformă într-o scuză.
Seara, proiectul a căpătat un alt fel de căldură prin seri interculturale dedicate cunoașterii diversității și cooperării între națiuni. În astfel de momente, conexiunea se construiește din gesturi simple, din muzică, din mâncare, din povești spuse fără presiune, din râs și din sentimentul că, deși venim din locuri diferite, avem un limbaj comun: dorința de a face lucrurile mai bine pentru tineri. Seri interculturale nu sunt doar „frumoase”. Ele sunt un instrument real de coeziune, pentru că reduc distanța dintre „noi” și „ceilalți” și transformă diversitatea într-un lucru firesc, nu într-o etichetă.
În același timp, proiectul nu a evitat partea care dă greutate unei mobilități Erasmus+ atunci când vorbim despre impact: întâlnirile de dialog structurat dintre tineri, autorități și actori locali. Aici, lucrurile nu mai sunt doar despre idei, ci despre responsabilități. Dialogul structurat înseamnă să creezi un cadru în care vocile tinerilor nu sunt „ascultate” formal, ci sunt luate în calcul, integrate și urmărite. Când tinerii își pot exprima nevoile și soluțiile în fața decidenților, iar decidenții intră în conversație cu deschidere, se întâmplă ceva rar: se schimbă raportul de putere. Nu în sens conflictual, ci în sens matur, participativ.
Privind proiectul ca întreg, „Together for Youth” și-a atins miza principală: dezvoltarea competențelor lucrătorilor de tineret, întărirea colaborării internaționale și consolidarea comunităților locale prin inițiative sustenabile și participative. Este o formulare care poate părea „mare”, însă, în acest caz, ea descrie un proces concret. Când stai zece zile într-un oraș și îl parcurgi prin educație, cultură, instituții, administrație și comunitate, începi să înțelegi unde se pot face legături și ce piese lipsesc. Iar când faci asta într-un grup internațional, nu mai vezi doar cum e „la tine”, ci primești un set de oglinzi care îți arată alternative și perspective noi.
Poate cea mai frumoasă imagine care rămâne după această experiență este ideea că, pentru zece zile, Râmnicu Sărat a devenit un hub al cooperării internaționale în domeniul tineretului. Nu un hub în sens de etichetă, ci un hub în sens de energie și circulație: oameni care vin, schimbă, învață, construiesc și pleacă mai departe cu idei aplicabile. În acest sens, declarația lui Florin Ceparu, Președintele Asociației de Tineret ONIX, surprinde exact dimensiunea proiectului: bucuria de a transforma un oraș într-un spațiu de întâlnire, dar și responsabilitatea de a face asta constant, nu ocazional.
Mai mult, proiectul s-a așezat într-un parcurs deja asumat de organizație: a șaptea astfel de activitate în ultimii doi ani și parte din munca uneia dintre cele 50 de organizații acreditate în România, în domeniul Tineretului, în cadrul programului Erasmus+. Dincolo de cifre, aici e un mesaj foarte clar: continuitatea contează. Schimbarea nu vine dintr-o singură mobilitate, oricât de bună ar fi. Vine din repetiția unor contexte de învățare, din parteneriate care se maturizează, din oameni care revin în comunitățile lor și transformă experiențele în inițiative.
În final, „Together for Youth” a arătat că un proiect Erasmus+ poate fi mai mult decât o întâlnire internațională. Poate fi un exercițiu de comunitate. Un antrenament de colaborare. O demonstrație că incluziunea, sustenabilitatea și participarea civică nu sunt doar teme de discuție, ci direcții care se construiesc prin metode non-formale, prin vizite relevante, prin dezbateri reale, prin seri interculturale care leagă oamenii și prin dialog structurat care pune tinerii la aceeași masă cu cei care pot decide. Iar dacă există o concluzie simplă pe care o luăm cu noi, este aceasta: atunci când conectezi oameni, idei și inițiative, poți schimba comunități întregi.
