Există momente în care „implicarea” nu mai sună ca un cuvânt frumos, ci ca un drum foarte concret: te urci în tren, ajungi într-o sală, îți asumi responsabilități și înveți ce înseamnă să pui un proiect pe picioare, cu reguli, pași și consecințe. În ultimele două zile, Ionuț Dumitrașcu, Rares Pruteanu, Andrei Tobă și Lavinia Toader au reprezentat Asociația de Tineret ONIX la sesiunea de contractare a proiectelor de solidaritate aprobate la sesiunea din februarie 2025, organizată prin Corpul European de Solidaritate.
Imaginează-ți diferența dintre „avem o idee” și „am început să o punem în mișcare”. Acolo, în zona aceasta, se află o sesiune de contractare: un pas care, din perspectiva unui proiect, înseamnă trecerea de la entuziasm la structură. Textul-sursă nu descrie cum a arătat întâlnirea, ce s-a discutat sau ce documente s-au semnat, dar spune clar că ONIX a fost prezent acolo, prin patru reprezentanți, într-un context legat direct de proiecte de solidaritate deja aprobate.
În acest cadru, au fost reprezentate două proiecte: „Centrul de Tineret ONIX HUB Râmnicu Sărat” și „MuncESC ARTistic 2.0”. Nu aflăm din sursă ce presupune fiecare proiect în detaliu sau ce activități concrete sunt planificate, însă apare o direcție comună, exprimată direct: menirea acestor inițiative este de a implica mai bine de 200 de tineri din comunitate în activități specifice de promovare a implicării și solidarității în comunitatea râmniceană.
Cifra aceasta – „mai bine de 200 de tineri” – nu e doar un număr. Într-un oraș, să aduci împreună atâția tineri în jurul unor activități de solidaritate înseamnă să creezi contexte în care oamenii se întâlnesc, colaborează și învață să se privească altfel: ca parte din aceeași comunitate, nu ca insule separate. Textul nu ne spune cum vor fi implicați acești tineri, în ce ritm și prin ce tipuri de acțiuni, dar ne spune intenția principală: promovarea implicării și solidarității.
Și aici merită să ne oprim un pic asupra cuvântului „solidaritate”, pentru că e folosit des, dar trăit mai rar. Solidaritatea nu e doar despre gesturi spectaculoase sau despre a „salva” pe cineva. Uneori e despre lucruri mici, repetate: să fii prezent când e nevoie de tine, să lucrezi în echipă, să îți asumi un rol, să îți pese de spațiul comun, să nu lași pe altcineva să ducă tot greul. În proiectele de tip Corpul European de Solidaritate, ideea de solidaritate capătă și o formă organizată: devine plan, devine activitate, devine responsabilitate.
Faptul că reprezentarea a fost făcută de patru persoane spune și ceva despre felul în care se construiesc inițiativele locale: nu singur, nu „cu un om care face tot”, ci cu o echipă. Ionuț Dumitrașcu, Rares Pruteanu, Andrei Tobă și Lavinia Toader sunt menționați nominal, iar simpla lor prezență acolo sugerează un tip de muncă din culise pe care nu o vedem mereu în postări: organizare, asumare, coordonare.
De ce contează asta pentru tineri și comunitate? Pentru că un proiect bun nu înseamnă doar activități, ci și încredere. Încredere că există oameni care se țin de treabă. Încredere că implicarea nu e doar un sezon, ci o direcție. Și, poate cel mai important, încredere că tinerii au unde să se adune ca să facă lucruri împreună, nu doar să comenteze de pe margine. Dacă miza declarată este implicarea a peste 200 de tineri în activități de solidaritate, atunci miza reală este și mai mare: să crești o comunitate în care „a face împreună” devine normal.
Pe scurt, Asociația de Tineret ONIX a fost reprezentată de Ionuț Dumitrașcu, Rares Pruteanu, Andrei Tobă și Lavinia Toader la sesiunea de contractare a proiectelor de solidaritate aprobate la sesiunea februarie 2025, organizată prin Corpul European de Solidaritate, iar proiectele „Centrul de Tineret ONIX HUB Râmnicu Sărat” și „MuncESC ARTistic 2.0” au fost reprezentate, având menirea de a implica mai bine de 200 de tineri în activități de promovare a implicării și solidarității în comunitatea râmniceană.
Ce rămâne după o sesiune de contractare, dincolo de formalități, este sentimentul că lucrurile intră pe un făgaș concret. Că ideile au trecut un prag și că urmează munca adevărată: să transformi solidaritatea din concept în practică. Iar pentru tinerii din comunitate, mesajul implicit e unul simplu: se pregătesc spații și proiecte în care implicarea chiar are loc. Întrebarea frumoasă, de aici înainte, nu e doar „ce se va întâmpla?”, ci și „cum ne găsim locul în asta?”.
